Studiu privind analiza mediului antreprenorial

Studiu privind analiza mediului antreprenorial

Cod SMIS proiect: 105605

Axă prioritară 3: Locuri de muncă pentru toţi

Titlu proiect: START ROMÂNIA – Finanțare pentru românii din Diaspora

OIR/OI responsabil: OIRPOSDRU SV Oltenia

Avizat

Manager Proiect

Mihai Cismaru

Studiu privind analiza mediului antreprenorial

Introducere

Obiectivul acestui studiu este să îmbogăţească viziunea despre legătura dintre antreprenoriat şi creşterea economică, cu specificul unei economii de tranziţie către economia de piaţă liberă. În acest sens a fost realizat studiul prezent care să prezinte indici supra evaluării de impact și va avea că scop diseminarea rezultatelor proiectului și valorizarea acestora după finalizarea lui. Evaluează impactul proiectului implementat asupra mediului de afaceri precum și identificarea posibilelor obstacole dar și sugestii pentru îmbunătățirea calității ecosistemului antreprenorial.

Studiul este organizat după cum urmează: prima parte cuprinde o analiză și o prezentare a modelul conceptual al procesului antreprenorial din Europa dar și din România, rezultatele empirice privind impactul cadrului antreprenorial asupra antreprenoriatului şi efectele antreprenoriatului asupra inovării, precum și definirea teoretică a conceptelor de antreprenor și antreprenoriat. Următoarea parte evidenţiază datele şi variabilele utilizate, principalele rezultate obţinute din estimările statistice, implicaţiile acestor rezultate şi concluziile desprinse din cercetare efectuată.

Analiza contextului antreprenorial, transferabilitatea rezultatelor și a experiențe  acumulate în proiect vor spori șansele de înființarea de noi IMM-uri și va contribui pe temen lung la dezvoltarea țării, la atingerea densității medii de IMM-uri la nivel UE și la creșterea nivelului economic.

Antreprenoriatul are efectul de a stimula creșterea economică la nivel național și contribuie la dezvoltarea societății în care trăim. Odată cu evoluția ecosistemului antreprenorial, crește și calitatea vieții. Este un fapt bine-cunoscut că antreprenorii sunt motorul economiei, prin inovația în afaceri și crearea de produse și servicii pe care le aduc. Antreprenoriatul este soluția pentru dezvoltarea economică de care avem așa de mare nevoie în România.

În final, s-au conturat câteva concluzii cu privire la măsurile de politică economică necesare şi fezabile pentru ca mediul de afaceri să devină mai predictibil şi mai prietenos şi astfel, antreprenoriatul să fie încurajat.

1. Antreprenoriatul – premiză a dezvoltării economice

Creșterea economică și a numărului locurilor de muncă din Europa depinde de abilitatea de a sprijini dezvoltarea companiilor. Antreprenoriatul creează noi business-uri, deschide noi piețe și încurajează dobândirea de noi aptitudini. Cele mai importante surse de creare a locurilor de muncă sunt firmele mici și medii. Așadar, obiectivul Comisiei Europene este să încurajeze cetățenii să devină antreprenori și să le creeze condiții pentru a-și putea deschide și crește propria afacere.

Carta Verde a antreprenoriatului a Comisiei Europene a fost primul document UE care a lăudat virtuțile antreprenoriatului ca fiind cel mai important factor în economie şi a pavat calea către programe de stimulare la nivelul întregii Uniuni. Agenda de la Lisabona a subliniat necesitatea de a crea un mediu favorabil pentru crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. În mod evident este necesară ajustarea regulilor jocului pentru a se asigura o alocare mai bună a resurselor antreprenoriale spre acele activități pe care societatea are nevoie să le încurajeze pentru a atinge un nivel de creştere sustenabilă. Deşi toate statele membre ale Uniunii europene au recunoscut importanța implementării acestor instrucțiuni, abordările şi rezultatele pot varia foarte mult de la națiune la națiune.

Există o legătură substanţială între densitatea antreprenorială şi creşterea economică şi progresul unei naţiuni iar politicile practicate de un stat pot influenţa decisiv creşterea densităţii antreprenoriale. Schumpeter a creat legătura dintre antreprenoriat, inovație şi creştere. În cartea sa, “Teoria dezvoltării economice”, Schumpeter (1934) subliniază rolul întreprinzătorului drept cauză principală a dezvoltării economice.

Antreprenoriatul este un fenomen complex şi care nu poate fi explicat printr-un singur set de factori. A apărut o definiţie general acceptată şi populară, centrată pe procese şi oameni: „Antreprenoriatul este procesul care implică descoperirea, evaluarea şi exploatarea oportunităților de a introduce noi produse, servicii, procese, moduri de organizare sau piețe. “ (Shane & Venkataraman, 2000, p.219) Pe scurt, întreprinzătorii sunt agenții schimbării, cei care creează noi firme. Într-o economie orientată spre inovație sau una bazată pe cunoaştere, funcția de recunoaştere a oportunității şi de asumare a riscului de a o realiza devine mai importantă. Acțiunea antreprenorului nu mai este doar o scurtă prefață la echilibrul static, ci forța motrice care modelează dinamicile din sistemul economic.

Antreprenoriatul este abilitatea unei persoane de a transforma ideile în acțiuni. Această activitate implică inovație, creativitate, asumare de riscuri, capacitate de a plănui și a manageria proiecte cu scopul de a atinge obiectivele propuse.

Intreprinzătorii sunt agenții schimbării, cei care creează noi firme. Într-o economie orientată spre inovație sau una bazată pe cunoaştere, funcția de recunoaştere a oportunității şi de asumare a riscului de a o realiza devine mai importantă.

Antreprenorii împărtășesc un set comun de trăsături care îi ajută să își înceapă propria afacere și le măresc șansele de reușită. Printre acestea se numără abilitățile de leadership, capacitatea de muncă, gradul de independență dorit, toleranță la risc sau gradul de responsabilitate pe care doresc să și-l asume. Românii nu sunt pregătiți din acest punct de vedere și simt nevoia să dezvolte aceste caracteristici prin programe educaționale.

Importanţa deosebită acordată antreprenorilor în studiile cu referire la creşterea economică este explicată prin faptul că ei sunt cei care introduc noi tehnologii, promovează noi produse, stimulează descoperirea de noi resurse şi mobilizează capitalul. În plus, antreprenorii sunt cei care asigură cu locuri de muncă cea mai mare parte a populaţiei unei ţări. În literatura de specialitate se regăsesc multiple analize empirice axate pe corelarea activităţii antreprenoriale şi creşterea economică. Majoritatea specialiştilor în domeniu formulează concluzii cu referire la impactul antreprenoriatului asupra dezvoltării economice în baza corelării numărului de afaceri nou create cu ponderea forţei de muncă angajată de IMM-uri, cu veniturile generate de IMM-urile dintr-o anumită ramură sau chiar cu PIB-ul.

Pentru ca antreprenoriatul să aducă aport real dezvoltării economice a unei ţări, este nevoie ca afacerile nou create să devină persistente, să depăşească vârsta de 3,5 ani, durată pe parcursul căreia afacerile nou create sunt instabile, fiind ameninţate de riscul de discontinuitate. În acelaşi timp, atât disponibilitatea populaţiei unei ţări de a iniţia afaceri, cât şi capabilitatea de a traversa etapele antreprenoriale depind de multipli factori de mediu, precum, accesul la resurse financiare, politicile guvernamentale, facilităţile fiscale, programele guvernamentale şi nonguvernamentale de sprijinire a afacerilor, educaţia şi formarea antreprenorială, accesul firmelor mici la activităţi de R&D, infrastructură de afaceri precum şi normele culturale şi sociale. Cu alte cuvinte, intensitatea şi persistenţa activităţii antreprenoriale sunt subordonate calităţii ecosistemului antreprenorial, caracteristic ţării respective.

În literatura de specialitate pot fi găsite diverse definiţii pentru termenul ecosistemul antreprenorial, toate dintre acestea rezumându-se la faptul că, acesta cuprinde mediul social şi economic care afectează activitatea antreprenorială. De fapt, conceptul de ecosistem antreprenorial scoate în evidenţă natura colectivă şi sistemică a antreprenoriatului. Firmele noi apar şi cresc nu doar din motivul că s-au găsit indivizi talentaţi şi cu iniţiativă, care le-au creat şi le-au dezvoltat. Companiile noi apar şi graţie faptului că se află într-un mediu sau „ecosistem” format din jucători privaţi şi publici, care susţin şi facilitează activitatea antreprenorială. Iar asta înseamnă că pentru a stimula activitatea antreprenorială într-o anumită ţară este nevoie de a facilita crearea unui ecosistem favorabil antreprenoriatului. Atingerea acestui obiectiv este o sarcină extrem de dificilă, din motiv că ecosistemul este constituit din multiple elemente.     Ecosistemele antreprenoriale au devenit obiect de cercetare a guvernelor, agenţiilor de dezvoltare şi a mediului academic. Organizaţii precum Consiliul pentru Competitivitate din SUA (CoC), Asociaţia GSM, Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), Banca Mondială şi Forumul Economic Mondial au elaborat instrumente. În centru ecosistemului se află antreprenorul, care, de fapt, desfăşoară activitatea antreprenorială, însă, activitatea acestuia este accelerată sau dimpotrivă, frânată de ecosistem.

Din motiv că, calitatea ecosistemului diferă de la o ţară la alta sau chiar în diferite regiuni ale aceleiaşi ţări, potenţialul de dezvoltare a ţărilor şi/sau a regiunilor sunt diferite. În acelaşi timp, ecosistemul având un caracter rigid, face ca măsurile orientate către stimularea activităţii antreprenoriale în anumite ţări sau regiuni să fie cu impact scăzut, ceea ce determină un impact scăzut al eforturilor depuse de către autorităţi în vederea asigurării creşterii economice. Creşterea economică a unei ţări este dependentă de amploarea activităţii antreprenoriale, care la rândul său, depinde de calitatea ecosistemului antreprenorial. Ecosistemul antreprenorial cuprinde o arie extinsă de domenii referitoare la viaţa comunităţii, ceea ce îl face rigid în raport cu măsurile orientate către optimizarea acestuia. Din acest motiv, elaborarea strategiilor de dezvoltare economică pentru o ţară sau regiune trebuie să pornească de la evaluarea ecosistemului antreprenorial şi identificarea oportunităţilor de ameliorarea a acestuia.

37% dintre cetățenii europeni și-ar dori să aibă propria afacere, un procent mai mic decât în cazul Statelor Unite și Chinei, unde 51% dintre cetățeni vor să devină antreprenori. Provocările din spatele procentului din Europa includ:

-sistemul de educație ar trebui să ofere bazele necesare pentru o carieră antreprenorială

-acces dificil la finanțe și piețe

-dificultate în transferarea afacerilor

-teamă de sancțiuni „punitive” în caz de eșec

-proceduri administrative greoaie

2. Ecosistemul antreprenorial românesc

Pentru înțelegerea complexității ecosistemelor naționale și a caracteristicilor specifice acestorea, mai ales în privința antreprenoriatului, am realizat un studiu în care am realizat o analiză a mediului antreprenorial românesc și am identificat principalii factori care au impact asupra dezvoltării acestora și situația în care ei se regăsesc astăzi. Cum arată ecosistemul antreprenorial românesc? Suprinzător, dar bine, potrivit datelor furnizate de Global Entrepreneurship Monitor și Comisia Europeană. Ne numărăm printre primele țări europene și atunci când vine vorba despre modul în care antreprenoriatul este privit în societate. 71% dintre români consideră antreprenoriatul că o alternativă de carieră excelentă, în comparație cu doar 58% dintre europeni, în timp ce 74% din populația României consideră că antreprenorii au un statut privilegiat în societate. Atitudinea pozitivă faţă de antreprenoriat influenţează probabilitatea de a deveni antreprenor şi nivelul de susţinere pe care noile companii îl vor primi, fie că este vorba de acces la finanţare, parteneri sau mentori. Probleme apar însă atunci când ne uităm la sustenabilitatea mediului antreprenorial românesc. Deşi ocupă locul 6 în Europa din punct de vedere al activităţii antreprenoriale totale, cu 9% din populaţia activă fiind în faza de start-up sau pre-start-up, peste 50% dintre iniţiativele nou înfiinţate nu supravieţuiesc perioadei critice de 42 de luni. În acest context, accentul trebuie pus pe dezvoltarea educaţiei antreprenoriale şi îmbunătăţirea gradului de supravieţuire al companiilor existente.

Principalii factori care au potenţialul de a influenţa situaţia antreprenoriatului au fost identificaţi ca fiind: competenţele şi abilităţile antreprenorului, accesul la sursele de finanţare, taxele şi alte bariere administrative, existenţa reţelelor şi a conexiunilor, cultură şi capitalul antreprenorial, educaţia antreprenorială şi politicile publice. Opinia generală cu privire la ecosistemul antreprenorial din fostele ţări comuniste este că acestea sunt în urma altor ţări Europene, iar diferenţele dintre Est şi Vest îşi spun cuvântul atunci când vine vorba de performanţele companiilor nou înfiinţate. Cu toate acestea, România are un ecosistem antreprenorial puternic în ciuda nivelului scăzut de dezvoltare economică.

O serie de studii arată faptul că cele mai atractive domenii de investiții, judecând după numărul de firme nou înființate în 2019, sunt cele din comerțul și service-urile auto, construcții, activitățile profesionale, științifice și tehnice, industria prelucrătoare și transport și depozitare.

La nivel de domenii de activitate, bărbații sunt implicați, în principal, în construcții (87% din totalul acționarilor), transport (74%), comerț (63%), producție (61%) și comerț (57,7%), în timp ce femeile sunt cel mai adesea prezente în domenii precum sănătatea și asistență socială (77,3%), serviciile (62,9%), activitățile administrative (54,7%) și cele cultural-educative (49,9%).

Afacerile din economia românească sunt controlate, în marea lor majoritate, de oameni de afaceri cu experiență de viață. Statisticile arată că cei mai mulți acționari au vârstă între 40-49 de ani, urmați de cei între 30-39 ani , cei de 50-59 ani  și de cei peste 60 de ani. Dincolo de situația din Capitală, cei mai mulți tineri implicați în afaceri sunt din Cluj, Ilfov, Timiș, Constanța și Iași.

Datele statistice arată un interes al românilor pentru afaceri, în ciuda provocărilor din economie. În primele 8 luni din acest an, pentru care Registrul Comerțului a furnizat datele finale, s-au înființat peste 70334 de companii și PFA-uri cu 27.030 mai puține față de aceeași perioada a anului trecut, situație datorată în mare parte pandemiei ce a afectat economia națională și nu numai.

Înmatriculări efectuate în perioada 01.01.2020 – 31.08.2020 comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut:

3. Rezultatele proiectului Diaspora

La nivelul proiectului START ROMÂNIA – Finanțare pentru românii din Diaspora au fost înființate 24 de afaceri și în total au fost create un nr de 66 locuri de muncă.

Beneficiarii sunt persoane recent întoarse din următoarele zone geografice: Italia – 17 persoane, Spania – 2 persoane, Olanda – 2 persoane, Grecia – o persoană, Republica Dominicană – o persoană, Marea Britanie – o persoană.

Firmele înființate își desfășoară activitatea în următoarele regiuni ale țării: Sud-Vest Oltenia: 11 persoane, Centru: o persoană, Sud-Muntenia: o persoană, Vest: o persoană, Sud-Est: o persoană, Nord- Vest: 2 persoane, Nord-Est:7 persoane.

Vâlcea–9, Vaslui-3, Bacău-2 , Botoșani-1, Galați- 1, Gorj-1, Mehedinți-1, Iași-1, Călărași-1, Timiș-1, Mureș-1, Satu-Mare-1, Cluj-1.

Codurile Caen preferate au fost:

4. Informații utile cu privire la înființarea firmelor

Documentele și etapele necesare în vederea înființării sunt:

1. Rezervare denumire firmă, pentru care este indicat să aveți pregătite 5-6 variante. Rezervarea se face pe loc la Oficiul Registru Comerțului și este gratuită.
2. Dovada sediului se va face printr-un contract de comodat/închiriere, subînchiriere (obligatoriu în două exemplare) – act de proprietate (copie) sau certificat de atestare fiscală, după caz.
3. Borderou cu vecinii în cazul în care sediul se află într-un apartament.

NB – Daca la sediul ales mai există sediul și altei societăți, este necesar să aveți și o declarație notarială conform căreia spațiul ales permite functionarea mai multor firme!

Cost total înființare firmă ~ 400 lei + capital social minim 200 lei.

Orice societate are obligația de a deține avize, autorizații și licențe pe întreaga durată a funcționării, conform cu prevederile legale actuale și corelat cu domeniul de activitate comercială ales. În cele mai multe cazuri, demersurile pentru obținerea avizelor, autorizațiilor și/sau licențelor de funcționare se inițiază ulterior înființării firmei și/ sau a punctului de lucru în care societatea își desfășoară activitatea. După înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului și după obținerea certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare sau după caz, la dată eliberării certificatului de înscriere de menţiuni sau înainte de începerea unei activităţi care necesită autorizare, societatea comercială are obligaţia de a obține autorizația de funcționare (prin autorizarea funcționarii se înțelege asumarea de către solicitant a responsabilității privitoare la legalitatea desfășurării activităților declarate.)

Avizele, autorizațiile și/sau licențele se obțin doar dacă sunt respectate condițiile de calitate, igienă, volum, siguranță, etc. impuse de legea română aplicabilă respectivului domeniu de activitate. În conformitate cu cele declarate, autoritățile publice competențe vor efectua controale pentru a verifica deținerea avizelor obținute și respectarea condițiilor impuse de acestea.

Iată, așadar, o lista a posibilelor avize/autorizații ce trebuie obținute (după caz):

-Aviz de mediu;

-Aviz de securitate la incendiu;

-Aviz sanitar-veterinar;

-Aviz Apele Române;

-Alte, avize și autorizații necesare în vederea autorizării funcționării unui business în funcție de specifiul diferit al fiecăruia.

5. Rezultate

Cercetarea întreprinsă s-a desfăşurat în două etape. Mai întâi, prin observarea atentă şi pragmatică a premiselor dezvoltării sectorului IMM-urilor în România, a ecosistemului antreprenorial național şi prin sintetizarea abordărilor statistice pe ultimii ani s-a construit un model empiric care evidenţiază variabilele pe care noi le considerăm importante. În cea de-a doua etapă, pentru a verifica coerenţa modelului şi a valida influenţa variabilelor identificate, au fost prelucrate şi analizate rezultatele chestionarului de feedback aplicat.

Variabilele considerate în analiză, selectate pe baza răspunsurilor din chestionarele anchetei, au fost următoarele: cod unic de identificare; număr de salariaţi; cifra de afaceri; profit; pierdere; cod activitate CAEN; nivelul de educaţie al managerului; vechime ca întreprinzător; aprecierea antreprenorului privind situaţia de ansamblu a mediului economic din România; posibila întrerupere a legăturii cu clienţi sau furnizori; eventuala teamă faţă de situaţia economică actuală, numărul de salariaţi, modalităţile de finanţare. În această lucrare, s-a urmărit determinarea influenţei tuturor acestor factori, obiectivi şi subiectivi, asupra dezvoltării economice, astfel că, la acest nivel, am considerat firma ca fiind parte a dezvoltării economice în ansamblu, rezultat al abilității antreprenoriale.

Prin deschiderea unei afaceri, 50% dintre respondenți caută stabilitatea financiară, iar 25% posibilitatea de a fi creativi și inovativi, preferă că afacerea lor să ajute la inovarea social.  25% dintre respondenți dețin experiență profesională sau studii în domeniile afacerii vizate. Prin urmare codurile CAEN preferate au fost : 4520 Întreținerea și repararea autovehiculelor, 5610 Restaurante, 4312 Lucrări de pregătire a terenului.

În urma chestionarului aplicat au fost semnalate următoarele aspecte ce denotă barierele administrative și înregistrate o serie de sugestii privind îmbunătățirea și înlesnirea procesului administrativ.

Mentalitatea și teama de eșec ocupă loc în topul celor mai importante obstacole pentru cei care vor să înceapă și să dezvolte o afacere în România, conform răspunsurilor înregistrate. Educația precară și impredictibilitatea fiscală, împreună cu situația politică actuală sunt obstacolele resimțite de antreprenori și menționate în aceeași măsura de aceștia.

Frica de eșec rămâne una dintre barierele semnificative pentru abordarea antreprenoriatului. Un procent de 45 % dintre antreprenori consideră că eșecul în afaceri este penalizat de societatea românească, fiind perceput că o barieră pentru viitoarele proiecte de afaceri , o nereușită în carieră sau indică lipsa abilităților necesare pentru a fi antreprenor. Doar pentru o parte dintre antreprenori (15%) eșecul în afaceri este un prilej de învățare.

Lipsa unei conexiuni dintre școală și mediul de afaceri este principala problema a educației antreprenoriale din România, iar soluționarea acesteia stă la baza îmbunătățirii nivelului redus de sustenabilitate al companiilor nou înființate. În acest sens, este important să existe o legătură între școală și mediul de afaceri, iar curricula ar trebui adaptată la condițiile pieței. În plus, sistemul educațional trebuie să se concentreze pe crearea de lideri responsabili și independenți care valorifica antreprenoriatul și înțeleg ce presupune acestea.  Avem nevoie de dezvoltarea competențelor de business în rândul tinerilor, prin modalități de predare noi și creative. Susținem ideea că antreprenoriatul poate să fie învățat, nimeni nu se naște om de afaceri, ci devine unul. Avem, acum mai mult ca oricând, acces la informații, cursuri, incubatoare de afaceri, programe de finanțare. Sistemul de educație din țara noastră este gândit să pregătească buni angajați, nu oameni de afaceri. Pentru antreprenoriat, este nevoie de un set specific de abilități și competențe care să poată fi aplicate în toate aspectele viețîi, nu doar în business.

Respondenții studiului consideră în proporție de 90% că școala românească nu îi pregătește pe tineri pentru a deveni antreprenori. Deși strategia economică a României cuprinde și educația antreprenorială, aceasta se face relevantă prin instituțiile de ajutor coordonat, a antreprenorilor maturi prin intermediul sesiunilor de mentorat, dar și prin intermediul corporațiilor care acordă suport în diferite moduri – organizații, evenimente. Potrivit ultimei analize a Comisiei Europene, mai bine de jumătate dintre țările europene alocă atât finanțare națională, cât și UE în domeniul educației antreprenoriale. Un procent de 80% consideră utilă participarea la un program de formare antreprenorială pentru lansarea unei afaceri.

Startup-urile sunt vulnerabile și depind de o serie de resurse interdependente care colaborează pentru a se auto-susține în etapele de dezvoltare. Cele mai mari piedici cu care se confruntă antreprenorii de startup sunt lipsa de capital pentru investiții (70%), bugetul de promovare limitat (10%) dar și nevoia de noi clienți pe care nu știu cum să o acopere (10%). Insuficiența personalului este de asemenea, o mare încercare cu care o parte (10%) din angajatori se confruntă.

Taxele și barierele administrative sunt un impediment major pentru dezvoltarea activității antreprenoriale dintr-o regiune. Pentru antreprenori, ele se traduc în fonduri redirecționate către stat și timp pierdut în lucruri birocratice, înlocuind timpul ce ar trebui petrecut pentru îmbunătățirea calității produsului sau serviciului oferit. Indiferent de vârstă, respondenții sunt unanim de acord că nivelul taxelor și al impozitelor este ridicat, iar corupția și ineficientă existența la nivelul instituțiilor publice au un impact negativ asupra posibilităților de dezvoltare ale propriilor afaceri. Impredictibilitatea și nivelul ridicat al impozitării, cerințele fiscale greoaie și sistemul de reglementare reprezintă o reală frustrare pentru antreprenori. Un cadru legislativ și fiscal predictibil și mai puțin birocratic ar stimula dezvoltarea unui ecosistem antreprenorial sănătos în România.

Lipsa stabilității politice și a viziunii pe termen lung reprezintă piedici importante în calea creșterii antreprenoriale. Măsurile guvernamentale întreprinse pentru dezvoltarea mediului de business în România nu au produs rezultatele scontate.

De asemenea, din analiza cuvintelor utilizate de antreprenori pentru a indica obstacolele cele mai importante în dezvoltarea afacerilor, se observă faptul că lipsurile le marchează activitatea, fie că este vorba despre lipsa predictibilitatii fiscale, a resurselor umane calificate, lipsa de interes pentru antreprenori în cadrul administrației centrale și locale, lipsa de viziune a politicilor publice, lipsa incubatoarelor de afaceri, a resurselor financiare sau educației antreprenoriale. De asemenea, birocrația îi preocupă în măsură foarte mare pe oamenii de afaceri români.

Mediul fiscal și de reglementare s-a deteriorat în ultimul an în România pentru antreprenori, conform a 25% dintre respondenții chestionarului în condițiile în care anul anterior, au fost adoptate mult mai multe acte normative care vizează antreprenorii.

Existența rețelelor și a conexiunilor este un factor cu impact asupra nivelului de activitate antreprenorială dintr-o anumită țară. În România, comunități antreprenoriale puternice se dezvoltă în orașele mari, însă acestea nu sunt încă suficient de prezente. Tinerii acuză de asemenea și lipsa de conexiuni de business și mentori relevanți pentru ei. Există însă diferențe semnificative pe grupe de vârstă: rețeaua de contacte a unei persoane crește semnificativ o dată cu vârsta, ceea ce aduce cu sine și noi conexiuni de business și asistență de care au nevoie din partea mentorilor.

Afacerile la început de drum au nevoie de mai mult ajutor în administrare și asta poate mai mult decât de bani. Conform răspunsurilor liderilor de startup care au participat la studiu, 20% dintre antreprenori au nevoie de ajutor în promovarea afacerii, 25% în managementul financiar, 35% în relația cu clienții, 25% în domeniul IT.

85% dintre respondenți consideră că antreprenoriatul nu este susținut de societatea românească, fapt ce susține existența obstacolului principal în dezvoltarea antreprenoriatului, anume teama de eșec.

Corupția este un real obstacol în calea creșterii economice. Reprezentanţii mediului de afaceri din România susţin că problema corupţiei este răspândită la nivel naţional conform unui studiu al Uniunii Europene. În plus, mare parte dintre aceştia văd corupţia ca pe un impediment în desfăşurarea normală a activităţii firmelor.

Lipsa accesului la finanțare este o altă cutumă a ecosistemului antreprenorial românesc. Majoritatea celor care își doresc să pornească la drum pe cont propriu nu dispun de resursele financiare necesare pentru a trece la fapte. Acum, există în România mai multe surse de finanțare disponibile: programe guvernamentale, fonduri europene sau credite bancare.

Top trei măsuri care ar ajuta la îmbunătățirea mediului fiscal în ceea ce privește startup-urile, cu peste 30% impact ridicat, au ca obiectiv scăderea impozitării muncii, combaterea birocrației și menținerea stabilității mediului fiscal și de reglementare. Guvernele pot promova și  sprijini cele mai bune practici în ceea ce privește stimulentele fiscale pentru antreprenoriat și să încurajeze mai mulți oameni să între în mediul antreprenorial. Mediul fiscal și de reglementare din România s-a deteriorat în ultimul an pentru antreprenori, consideră 52% dintre respondenți.

Printre măsurile punctuale sugerate de antreprenori în domeniul fiscalității și birocrației se află, într-o ordine aleatoare:

– Colectarea fiscală mai bună

– Facilități fiscale pentru start-up-uri

– Cod fiscal care să nu se modifice timp de 5 ani

– Simplificarea contabilității pentru IMM-uri

– Reducerea numărului controalelor fiscale

– Adoptarea unei legi a antreprenoriatului

– Corelarea prevederilor dintre diversele acte normative

– Funcționarii din administrația de stat să fie sancționați în cazul obstructionarii activității antreprenorilor

– Un birou unic pentru înființarea firmelor

– Reducerea TVA-ului

Avantajele dezvoltării unei afaceri în România

România încă se află în proces de dezvoltare, așa că investițiile în țara noastră sunt văzute ca adevărate oportunități. Nu este foarte scump să-ți deschizi o afacere în țara noastră. De asemenea este mai ieftin să dezvolți o afacere în România decât în alte țări din Europa. Suntem în proces de dezvoltare, așa că investițiile în țara noastră sunt văzute ca adevărate oportunități. Există multe domenii neexploatate încă la capacitatea maximă. Rolul unui antreprenor este să identifice oportunități din provocări, să vină cu soluții. Accesul la informații despre oportunitățile de finanțare se face mult mai facil, iar antreprenorii pot beneficia din plin de asta.

Modelul propune – plecând de la premise aproape unanim îmbrăţişate de teoriile economice de ultimă oră şi anume că există o relaţie clară, dialectică, între calitatea şi densitatea antreprenorială a unei ţări şi nivelul ei de dezvoltare şi creştere economică – un model care să evidenţieze interdependenţele dintre variabilele economice şi politice implicate în evoluţia economiei şi efectul politicilor asumate pentru construirea unui mediu de afaceri favorabil demersului antreprenorial.

5. Concluzii

Creşterea economică a unei ţări este dependentă de amploarea activităţii antreprenoriale, care la rândul său, depinde de calitatea ecosistemului antreprenorial. Ecosistemul antreprenorial cuprinde o arie extinsă de domenii referitoare la viaţa comunităţii, ceea ce îl face rigid în raport cu măsurile orientate către optimizarea acestuia. Din acest motiv, elaborarea strategiilor de dezvoltare economică pentru o ţară sau regiune trebuie să pornească de la evaluarea ecosistemului antreprenorial şi identificarea oportunităţilor de ameliorarea a acestuia.

În acest context, se remarcă necesitatea sprijinirii internaționalizării IMM-urilor, facilitarea de contacte directe ale întreprinzătorilor și organizațiilor din domeniul IMM-urilor cu parteneri economici și organizații similare din Uniunea Europeană.

Măsurile necesare pentru dezvoltarea ecosistemului antreprenorial românesc pot fi întreprinse atât la nivel public, cât și la nivel privat. Ca urmare a rezultatelor studiului și a discuțiilor cu reprezentanți importanți din mediul de afaceri, considerăm că împreună, sectorul public și cel privat au puterea de a contribui semnificativ la dezvoltarea ecosistemului antreprenorial românesc. Fiecare dintre noi își poate aduce contribuția la schimbare, iar aceasta se produce încet, persoană cu persoană.

Întocmit,

Expert Transferabilitate

Nuică Cristina Ştefania